Vorbim in aceasta seara despre suferinta – despre cum ne angajeaza in raport cu viata, dar mai ales despre partea pozitiva a suferintei. Da, ati citit bine; pentru ca si suferinta are o latura pozitiva si anume, potentialul ei.
Precum Sisif, incercam sa urcam in viata de multe ori insotiti de un bolovan al suferintelor trecute si prezente. Ajungem in varf si, pe cand sa respiram usurati, bolovanul se rastogoleste inapoi la poalele dealului tragandu-ne dupa el. O luam de la capat, din nou si din nou, tot mai obositi.
Uneori cedam si ramanem acolo, la poalele dealului, unde singura companie este acel bolovan al suferintei; trece timpul si fara sa realizam incepem sa ne atasam de bolovan. O fi el plin de suferinta, dar e singurul lucru pe care il stim.
Vremea in care bolovanul se tinea de noi a trecut; acum ne tinem noi de el. Pentru unii dintre noi povestea se incheie aici, cu o relatie care leaga cu o funie plina de noduri si spini un om de bolovanul lui.
Alteori insa povestea continua, si nu la poalele dealului, ci in varful lui. Se intampla in acel moment in care nu ne mai lasam coplesiti de greutatea bolovanului si gasim in noi puterea sa ne punem o intrebare: ce pot face eu cu acest bolovan? sau, chiar mai simplu de atat: ce am EU de invatat din toate suferintele mele?
O simpla intrebare care ia din puterea bolovanului, si din bolovanul imens si greoi il transforma ca prin magie intr-o piatra – dar nu orice piatra… O piatra deosebita: piatra de temelie a fundatiei tale.
Astfel, relatia dintre noi si suferintele noastre nu trebuie sa fie una care sa ne striveasca si care sa nu ne permita sa ne ridicam de la pamant. Relatia dintre noi si suferintele noastre trebuie sa fie una transformatoare. O relatie din care sa ne tragem puterea, nu amaraciunea.
Cand simti ca nu mai poti, intreaba: ce am eu de invatat de aici si ia-o de la capat, mai puternic si mai determinat, pentru ca – nu uita – si suferinta are potentialul ei.
Continut protejat de drepturi de autor
ADELINA CANDA 